Eșalonarea la plată la ANAF în 2026: două regimuri, pragul de 400.000 lei și fideiusiunea care îți atinge averea personală

Eșalonarea la plată nu este o favoare și nu este o iertare de datorie: este un contract prin care ANAF oprește executarea silită, iar tu te obligi la un grafic de rate pe care, dacă îl ratezi o dată, îl pierzi de tot. Din 1 ianuarie 2026, Legea nr. 239/2025 a rescris regulile. Rezultatul: două regimuri clar separate, un prag de 400.000 lei pentru firme, un termen de plată redus la 60 de zile pentru ce rămâne în afara eșalonării și o garanție nouă — fideiusiunea, prin care administratorul răspunde cu averea personală.

Dacă firma ta are restanțe la ANAF, alegerea între cele două regimuri se face acum pe criterii diferite față de anul trecut.

De ce contează viteza: costul întârzierii

Înainte de a alege regimul, calculează ce te costă să nu faci nimic. Pentru obligațiile administrate de ANAF, Codul de procedură fiscală prevede:

• dobândă de 0,02% pe zi de întârziere (art. 174);
• penalitate de întârziere de 0,01% pe zi (art. 176).

Împreună, 0,03% pe zi, adică aproximativ 10,95% pe an. Pe o datorie de 260.000 lei înseamnă circa 28.500 lei pe an, la care se adaugă riscul de poprire pe conturi. Separat, penalitatea de nedeclarare — aplicabilă sumelor nedeclarate, nu doar neplătite — este de un ordin de mărime mai mare și este motivul pentru care o declarație rectificativă depusă din proprie inițiativă este întotdeauna mai ieftină decât un control.

Executarea silită nu este teoretică: poprirea conturilor blochează inclusiv plata salariilor și a furnizorilor, iar recuperarea încrederii băncii durează mai mult decât datoria însăși.

Regimul simplificat: rapid, dar cu plafon

Este varianta gândită pentru firmele care au un decalaj de trezorerie, nu o problemă structurală.

Condiții pentru persoane juridice:

• datorii de maximum 400.000 lei (pentru persoane fizice, plafonul este de 100.000 lei);
• vechimea datoriilor de cel mult 12 luni anterioare depunerii cererii;
• entitatea trebuie să fie înființată cu cel puțin 12 luni înainte de cerere;
• perioada de eșalonare: maximum 12 luni.

Marele avantaj: nu se constituie garanții și nu se depune contract de fideiusiune. Se acordă în baza cererii, ceea ce scurtează dramatic procedura față de varianta clasică.

Limita reală nu este plafonul, ci condiția de vechime. O firmă care a lăsat TVA-ul neplătit din urmă cu doi ani nu se califică pentru simplificat, indiferent de sumă. Iar o firmă înființată acum șase luni nu se califică deloc — ceea ce lovește exact start-up-urile care au subestimat taxele salariale sau pragul de TVA în primul an.

Eșalonarea clasică: fără plafon, cu garanții

Varianta pentru situații mai grele.

• perioadă de până la 5 ani;
• fără limită de sumă;
• se acordă contribuabililor aflați în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești;
• necesită garanții — mobiliare sau imobiliare — sau un contract de fideiusiune.

Elementul nou din 2026 este fideiusiunea. Este o garanție personală, nu una pe un bun anume: fideiusorul — de regulă asociatul sau administratorul — se obligă să plătească datoria firmei dacă firma nu o plătește, iar ANAF poate trece la executare silită direct împotriva lui, fără ipotecă prealabilă. Se folosește atunci când contribuabilul nu are bunuri suficiente de adus în garanție sau are sub 12 luni de la înființare.

Este exact punctul în care limitarea răspunderii asociatului dintr-un SRL încetează să mai funcționeze. Semnătura pe un contract de fideiusiune transformă o datorie a societății într-o datorie personală. Nu este o formalitate.

Ce s-a mai schimbat din 2026

Trei modificări cu efect practic imediat:

1. Obligațiile cu reținere la sursă intră în eșalonare. Contribuțiile sociale, impozitul pe salarii și impozitul pe dividende — sume reținute de la altcineva și nevirate — pot fi acum cuprinse în eșalonarea clasică.

2. Termenul pentru obligațiile neincluse a scăzut de la 180 la 60 de zile de la comunicarea deciziei. Sumele rămase în afara graficului trebuie stinse mult mai repede, iar nerespectarea acestui termen pune în pericol eșalonarea în ansamblu.

3. Contribuabilii cu obligații de restituire a unui ajutor de stat sau de minimis nu mai pot obține eșalonare.

Un semnal de prudență merită menționat: în februarie 2026, Camera Consultanților Fiscali a cerut public clarificări privind aplicarea noilor reguli. Textele sunt în vigoare, dar interpretarea unora dintre condiții încă se așază în practica administrativă. Nu construi un plan de cash-flow pe o presupunere — cere ANAF-ului confirmarea în scris pentru situația ta.

Aceeași datorie, două scenarii

Un SRL înființat în 2021 are, la 1 septembrie 2026, o datorie de 260.000 lei: TVA și impozit pe profit acumulate din februarie 2026 încoace. Nu are imobile în proprietate.

Scenariul A — regim simplificat. Firma are peste 12 luni vechime, datoriile sunt sub 12 luni, suma este sub 400.000 lei. Se califică. Eșalonare pe 12 luni, fără garanții, rate de circa 21.700 lei pe lună, la care se adaugă obligațiile curente — TVA-ul și salariile lunii în curs, plătite la zi. Bugetul lunar de conformare devine, realist, 21.700 lei plus fluxul normal.

Scenariul B — nu se face nimic până în martie 2027. Datoria rămâne 260.000 lei, dar accesoriile de 0,03% pe zi adaugă aproximativ 16.500 lei în cele șapte luni. Între timp, o parte din datorii depășesc 12 luni vechime, deci regimul simplificat nu mai este disponibil, iar varianta rămasă — eșalonarea clasică — cere garanții pe care firma nu le are. Rămâne fideiusiunea, adică răspunderea personală a administratorului.

Diferența dintre cele două scenarii nu este dobânda, ci opțiunea rămasă pe masă. Regimul simplificat se pierde prin trecerea timpului, nu prin decizia ANAF.

Ce te aștepți să vezi în procedură

Pașii, în ordinea în care se întâmplă:

1. Cererea se depune la organul fiscal competent, electronic prin Spațiul Privat Virtual sau la registratură.
2. ANAF emite din oficiu certificatul de atestare fiscală, care fixează suma exactă de eșalonat la data respectivă. De regulă, aceasta diferă de ce credeai — accesoriile continuă să curgă până la emitere.
3. Pentru eșalonarea clasică urmează constituirea garanției sau semnarea contractului de fideiusiune.
4. Se emit decizia de eșalonare și graficul de plăți.
5. Din acel moment ai două obligații simultane: ratele din grafic și toate obligațiile curente, la termen. A doua este cea care se ratează.

Citește decizia rând cu rând, în special modul în care sunt tratate dobânzile și penalitățile aferente perioadei de eșalonare. Pachetul din 2026 a urmărit explicit reducerea tratamentelor preferențiale, așa că nu presupune că se aplică regimul de amânare pe care l-ai văzut într-un dosar din anii trecuți.

Cum pierzi eșalonarea

Valabilitatea se pierde, în principal, prin: neplata a două rate consecutive sau a unei rate la scadență peste termenul de grație, neplata obligațiilor curente devenite scadente în perioada eșalonării, sau neconstituirea/nemenținerea garanțiilor.

Consecința nu este doar reluarea executării: sumele rămase devin exigibile integral, accesoriile se recalculează, iar o cerere ulterioară pornește de pe o poziție mult mai slabă. Practic, o eșalonare pierdută este mai scumpă decât una necerută.

Ce faci înainte de a depune cererea

• Reconstituie suma reală. Fișa pe rol din SPV, nu estimarea din contabilitate.
• Verifică vechimea fiecărei datorii — ea decide dacă te califici pentru regimul simplificat.
• Depune toate declarațiile restante. Nu se eșalonează o datorie nedeclarată, iar penalitatea de nedeclarare crește baza.
• Fă un buget lunar realist pentru rata din grafic plus obligațiile curente. Dacă cifrele nu se închid pe 12 luni, cere direct varianta clasică pe o perioadă mai lungă, chiar dacă implică garanții.
• Nu uita impozitele locale — ele se administrează la primărie și au propria procedură; vezi impozitul pe clădiri pentru firme în 2026.
• Verifică riscul de inactivitate fiscală: restanțele merg de multe ori mână în mână cu declarații și situații financiare nedepuse, iar regulile de inactivitate din 2026 au devenit mai dure.

De reținut

• Din 1 ianuarie 2026 (Legea nr. 239/2025) există două regimuri distincte de eșalonare.
• Simplificat: până la 400.000 lei pentru firme, maximum 12 luni, fără garanții; firma trebuie să aibă peste 12 luni de la înființare, iar datoriile — sub 12 luni vechime.
• Clasic: fără plafon, până la 5 ani, cu garanții mobiliare/imobiliare sau fideiusiune — garanție personală, executabilă direct.
• Obligațiile cu reținere la sursă pot fi incluse; termenul pentru sumele neincluse a scăzut de la 180 la 60 de zile.
• Costul întârzierii: 0,03% pe zi, circa 10,95% pe an, plus riscul de poprire.
• Eșalonarea se pierde cel mai des din obligațiile curente, nu din ratele graficului.

Nu negocia singur cu ANAF

Diferența dintre o eșalonare acceptată și una respinsă stă în documentația depusă și în alegerea corectă a regimului. În serviciul nostru de contabilitate reconstituim datoria reală, pregătim cererea și construim graficul astfel încât să acopere și obligațiile curente. Vezi prețurile sau începe de aici.